Costachi Gheorghe — doctor habilitat în drept, profesor universitar, cercetător ştiinţific principal la Institutul de Cercetări Juridice şi Politice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
În prezent, supremaţia politico-juridică a Constituţiei şi valoarea socială a acesteia în cadrul unui stat practic sunt de necontestat. Constituţia a devenit un etalon şi un pilon fundamental al vieţii sociale, politice şi juridice a societăţii, moment ce a suscitat şi un viu interes ştiinţific pentru analiza şi explicarea multilaterală a acesteia ca fenomen. În studiul de faţă ne propunem o abordare succintă a problemei realizării Constituţiei în contextul consolidării regimului constituţionalităţii în statul de drept şi identificarea factorilor ce influenţează acest proces, atît pozitiv, cît şi negativ.
Currently, the legal and political supremacy of the Constitution and its social value within a state are practically undisputed. Constitution has become a standard and a fundamental pillar of social, political and legal life of the society, aroused a great scientific interest for analyzing and explaining it as a multilateral phenomenon. In this study we propose a concise approach to the problem of achievement of the Constitution to strengthen the constitutionality regime in the rule of law and identifying the positive and negative factors what influences this process.
В настоящее время правовое и политическое верховенство Конституции и ее социальная ценность в государстве практически неоспоримо. Конституция стала эталоном и фундаментальной основой социального, политического и правового общества, таким образом вызвав большой интерес к научному анализу и ее рассмотрению как многостороннего явления. В данной статьи мы предлагаем краткий анализ проблемы реализации Конституции как форма укрепления конституционного режима в правовом государстве и выявление позитивных и негативных факторов, влияющих на этот процесс.
După cum se ştie, Constituţia prin întregul ansamblu de norme juridice pe care îl cuprinde are menirea de a defini şi a consfinţi principiile şi formele de organizare şi funcţionare ale societăţii şi statului, de a stabili drepturile, libertăţile şi îndatoririle cetăţenilor, iar prin toate acestea de a stabili şi de a întreţine o anumită ordine socială în vederea unei convieţuiri normale a cetăţenilor [8, p. 55].
De aici, se poate susţine că promovarea fermă a normelor constituţionale prezintă principala modalitate de influenţă asupra procesului de instituire a ordinii sociale. Aceasta deoarece dispoziţiile constituţionale diferă de alte norme, pe care subiecţii sociali le urmează prin forţa tradiţiilor, credinţelor, valorilor morale etc. şi care nu au un rol decisiv în comportamentul public al indivizilor, mai ales în perioadele de tranziţie. În consolidarea ordinii şi în reglarea raporturilor sociale normele constituţionale constituie factorul principal, iar nerespectarea sistematică a acestora sfidează şi pune în pericol ordinea socială [8, p. 57].
În context, este importat că Constituţia îşi justifică menirea sa socială, satisface aşteptările societăţii numai atunci cînd principiile şi normele ei sunt transpuse în viaţă, sunt implementate în practica socială, sunt realizate în activitatea oamenilor şi a organizaţiilor, în cadrul relaţiilor sociale. Iată de ce, considerăm că nu e suficient a avea o Constituţie bună, e necesar de a crea condiţii şi mecanisme pentru ca ea să funcţioneze şi să devină un factor real şi eficient al dezvoltării sociale [2, p. 112-113; 4, p. 2]. În esenţă este vorba de realizarea Constituţiei.
Potrivit cercetătorilor [12, p. 63], noţiunea de realizare presupune un anumit proces, un sistem de măsuri şi mijloace orientate spre transpunerea în viaţă a Constituţiei, atingerea scopurilor sociale stabilite în cuprinsul ei. Astfel, realizarea normelor constituţionale presupune transpunerea lor în activitatea practică a subiecţilor dreptului, realizarea cerinţelor acestora prin comportamentul legal, în practica socială. Realizarea Constituţiei reprezintă o activitate ce corespunde voinţei exprimate în textul ei şi se desfăşoară ca un proces, potrivit unui sistem de coordonate. Ca rezultat final, realizarea exprimă corespunderea între cerinţele normelor constituţionale de a săvîrşi anumite acţiuni sau de a se abţine de la ele şi suma acţiunilor realizate de fapt. O asemenea corespundere demonstrează atingerea scopului constituţional.
Prin urmare, viziunea noastră, dincolo de acţiunea normelor constituţionale, este absolut necesară realizarea Legii Supreme, care întotdeauna presupune un comportament social-juridic al subiecţilor, activitatea lor pozitivă orientată spre atingerea anumitor rezultate sociale. Deci, sub aspect axiologic, realizarea presupune satisfacerea intereselor şi necesităţilor constituţionale în activitatea legală a subiecţilor de drept [2, p. 117].
Pornind de la complexitatea şi importanţa realizării Constituţiei, în literatura juridică [15, p. 339] se atestă existenţa unui mecanism de realizare a normelor constituţionale care presupune totalitatea elementelor normativ-juridice şi instituţionale cu ajutorul cărora se asigură realizarea practică a dispoziţiilor constituţionale. Acest mecanism indică o anumită ordine a procesului de realizare, o anumită structură (subiect, obiect, caracterul relaţiilor între acestea) şi include diferiţi factori juridici şi sociali, forme, metode condiţii şi garanţii de realizare a normelor constituţionale, conform procedurilor democratice, principiilor legalităţii şi echităţii sociale [12, p. 63]. Cunoaşterea acestora, în viziunea noastră, contribuie în mod substanţial la realizarea eficientă a normelor constituţionale, la transpunerea lor cu succes în practica socială.
Apreciind în mod deosebit importanţa şi complexitatea mecanismului de realizare a Constituţiei (dezvoltat cu ocazia unor alte demersuri ştiinţifice [2, p. 112-134; 3, p. 60-74]; 5, p. 4-10), în cele ce urmează ne vom orienta atenţia în special spre factorii ce influenţează atît pozitiv, cît şi negativ desfăşurarea în general a procesului de realizare a Legii Supreme.
Evident, societatea are nevoie de mecanisme sigure de protecţie a Constituţiei. Aceasta depinde nu numai de eforturile statului şi a altor elemente ale sistemului politic, dar şi de influenţa unui întreg complex de factori. Mulţi din ei, aflîndu-se dincolo de mecanismul juridic de realizare a normelor constituţionale, activ influenţează stabilitatea Constituţiei şi a regimului constituţional, realizarea acesteia [2, p. 127].
Astfel, realizarea normelor constituţionale este influenţată de o serie de factori: economici, politici, organizaţionali, de nivelul de cultură a populaţiei, a funcţionarilor publici, de etapa istorică de dezvoltare a statului şi a societăţii etc. E destul de complicat de a determina care din ei influenţează mai mult sau mai puţin.
În mare parte, realizarea normelor constituţionale este influenţată de factorii politici.
Pozitiv influenţează în această direcţie:
1) recunoaşterea pluralismului politic şi ideologic, a multipartidismului;
2) utilizarea procedurilor democratice de realizare a suveranităţii (alegeri, referendum);
3) afirmarea republicii ca stat suveran şi independent pe arena internaţională;
4) atingerea unui consens între naţionalităţi în baza valorilor democratice;
5) democratizarea sistemului politic al societăţii.
Destul de negativ însă influenţează:
1) polarizarea forţelor politice;
2) confruntarea dură a formaţiunilor parlamentare în Parlament;
3) confruntarea între puterea legislativă (Parlament) şi puterea executivă (Preşedinte şi Guvern);
4) lipsa consensului între forţele politice ale statului, diferite grupări ale elitei politice în ceea ce priveşte direcţiile de dezvoltare a societăţii,
5) intensificarea contradicţiilor interconfesionale;
6) lipsa ideii naţionale care ar consolida diferite pături sociale;
7) existenţa contradicţiilor între centru şi puterea locală, în special, în ceea ce priveşte repartizarea mijloacelor bugetare, a investiţiilor, reflectarea insuficientă a intereselor regionale în politica statului;
8) autoritatea scăzută a puterii, înstrăinarea acesteia de cetăţeni etc.
În acelaşi timp, realizarea normelor constituţionale este frînată şi de factorii economici negativi. Potrivit, autorului Iu. N. Todîca [14, p. 358], dreptul, inclusiv Constituţia, nu pot fi mai presus de economie. Anume ea determină posibilitatea îndeplinirii de către stat a funcţiilor sale sociale, a drepturilor social-economice şi de altă natură ale cetăţenilor.
Astfel, relevant în contextul dat este faptul că din cauza problemelor economice insuficient este realizată norma constituţională (art. 47 din Constituţia Republicii Moldova [1]) ce consfinţeşte obligaţia statului de a asigura ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare; în acelaşi context se înscrie şi dificultatea onorării unei asemenea obligaţii constituţionale a statului ca cea de sporire a numărului de locuri de muncă, de creare a condiţiilor pentru creşterea calităţii vieţii (art. 126 alin. (2) lit. g) din Constituţie).
Prin urmare, lipsa mecanismelor necesare pentru reglarea proceselor economice destul de negativ influenţează asupra tuturor sferelor vieţii societăţii. Ca rezultat al economiei slab dezvoltate, societatea s-a divizat în funcţie de venituri, un număr impunător de cetăţeni aflîndu-se dincolo de limita sărăciei. În asemenea condiţii, multe din drepturile şi libertăţile economice, sociale şi culturale consfinţite de Legea Supremă au devenit într-o anumită măsură formale, fapt ce evident exclude o realizare eficientă a normelor constituţionale.
Factorii organizaţionali. Eficienţa realizării Constituţiei depinde în mare parte de calitatea activităţii executive şi de control a aparatului de stat. Nivelul scăzut al profesionalismului şi lipsa de responsabilitate a personalului structurilor de stat au generat reducerea drastică a disciplinei şi încălcarea legalităţii.
Spre regret, încălcările Constituţiei ca Lege Supremă a societăţii şi a statului sunt comise atît de persoane particulare, grupuri de cetăţeni, activişti publici, partide şi alte formaţiuni social-politice, profesionale etc., cît şi de către unele instituţii şi funcţionari de stat de diferite ranguri.
Cele mai uşor sesizabile încălcări ale dispoziţiilor constituţionale sunt din domeniul politicului. Ansamblul comportamentelor anticonstituţionale din acest domeniu este determinat de calităţile, mentalitatea, interesele guvernanţilor, liderilor de opoziţie, agenţilor politici în general. În perioada de tranziţie în care ne aflăm viaţa politică a ţării s-a distins printr-o instabilitate permanentă condiţionată atît de subiectivismul şi voluntarismul acerb, de ambiţiile unor politicieni înclinaţi să-şi joace cu orice preţ mendrele, cît şi de toleranţa exagerată a guvernanţilor, de caracterul anemic al puterii de stat [8, p. 58].
Este un moment problematic, deoarece, frecvenţa cazurilor de încălcare a Constituţiei de către funcţionarii publici, neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a hotărîrilor Curţii Constituţionale şi neatragerea la răspundere a funcţionarilor publici destul de negativ se răsfrînge asupra autorităţii statului în faţa cetăţeanului şi a societăţii, generînd neîncredere şi chiar respingere. Prin urmare, realizarea Constituţiei necesită o perfecţionare substanţială a activităţii organelor şi structurilor de stat, a funcţionarilor publici.
Factorii social-psihologici. Problema realizării normelor constituţionale nu se limitează doar la eficacitatea funcţionării mecanismului juridic sau la anumite condiţii economice. Sunt deosebit de importanţi şi factorii social-psihologici, în special faptul cum este percepută Constituţia de populaţie, în ce măsură sunt pregătiţi cetăţenii să acţioneze în conformitate cu dispoziţiile acesteia.
Desigur, Constituţia este transpusă cu succes în viaţă numai atunci cînd dispoziţiile ei sunt percepute de cetăţeni ca fiind echitabile şi corespunzătoare speranţelor şi aşteptărilor acestora. Astfel, din punct de vedere tehnico-juridic se poate elabora o Constituţie „ideală”, care să cuprindă valori ale constituţionalismului mondial, dar o asemenea lege ideală nu va funcţiona dacă va contraveni mentalităţii poporului, tradiţiilor istorice ale acestuia, viziunii asupra echităţii şi legalităţii ca valori sociale. Din aceste considerente, Constituţia trebuie să se integreze organic în imaginea complexă a poporului aflat la o anumită etapă istorică de dezvoltare [2, p. 131].
În acest context, este relevantă afirmaţia remarcabilului cercetător C. Ionescu [7, p. 4] care susţine că o Constituţie nu este ceva făurit, ci însăşi expresia naţionalului în măsura în care acesta se manifestă în forme inconfundabile în dezvoltarea politică a unui popor. Este motivul pentru care constituţiile „de împrumut” sau impuse împotriva firii, tradiţiilor, culturii naţionale sau felului de a fi şi aspiraţiilor unui popor, pot fi respinse mai devreme sau mai tîrziu, atît de societatea civilă, cît şi de structurile politice. Prin urmare, Constituţia trebuie să reflecte realităţile politice, economice, naţionale, sociale, religioase, culturale ale unei naţiuni într-o etapă determinantă a dezvoltării sale.
Aşadar, evaluînd eficacitatea normelor de drept trebuie luat în consideraţie mecanismul psihologic de percepere a acestora de către cetăţeni, fiindcă aceasta ţine de experienţa lor de viaţă, nivelul culturii juridice, posibilitatea perceperii instituţiilor constituţionale democratice în conformitate cu care să-şi desfăşoare activitatea lor practică. În acest sens, ignorarea factorilor psihologici în procesul de realizare a dreptului reduce considerabil potenţialul influenţei Constituţiei asupra proceselor sociale.
Respectiv, cu toate că Constituţia Republicii Moldova din punctul de vedere al tehnicii juridice şi a gradului de democratizare corespunde în mare parte standardelor europene şi internaţionale, aceasta nu înseamnă că normele acesteia sunt percepute adecvat de toate păturile sociale ale populaţiei. O mare parte din cetăţeni nu este pregătită pentru o percepere conştientă a multor prevederi constituţionale, iar unii le percep sceptic sau cu indiferenţă. Cauzele sunt diferite: intelectuale, economice, psihologice, atitudinea tradiţională faţă de Constituţie ca act care nu poate influenţa considerabil relaţiile sociale (atitudine formată în perioada sovietică, cînd constituţiile aveau un caracter declarativ), cultura juridică, nihilismul juridic etc.
O barieră importantă pentru realizarea normelor constituţionale îl constituie în prezent nihilismul juridic. În calitate de fenomen social, nihilismul se caracterizează prin următoarele momente [11, p. 333]: — o atitudine critică şi extrem de negativă faţă de valorile absolute (general recunoscute); — o abordare maximalistă, o negare fără compromisuri; — un caracter distructiv. Fiind o variantă a nihilismului social, nihilismul juridic se manifestă prin atitudinea generală de negare, lipsa de respect faţă de drept, legi, ordinea normativă, iar sub aspectul sursei sale, acesta presupune o ignoranţă juridică, lipsă de educaţie juridică. Este vorba astfel, de nevalorificarea practică a dreptului de către societate [9, p. 14].
În viziunea autorului N. I. Matuzov [13, p. 551-564], astăzi, acesta se manifestă în următoarele forme:
a) încălcarea directă şi intenţionată a legilor şi a actelor normative în vigoare;
b) nerespectarea şi neexecutarea în masă a dispoziţiilor juridice;
c) contradicţiile dintre legi, elaborarea legilor paralele, ce adesea se contrazic;
d) substituirea legalităţii cu oportunitatea politică, ideologică sau pragmatică;
e) confruntarea dintre structurile reprezentative şi executive de la toate nivelurile;
f) încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului şi cetăţeanului etc.
Cu regret, la ora actuală nihilismul juridic a căpătat un caracter de masă, răspîndindu-se pe larg nu doar în rîndurile cetăţenilor, dar şi la nivelul funcţionarilor şi demnitarilor publici (fapt accentuează necesitatea conştientizării cauzelor nihilismului juridic şi elaborării mecanismelor sau a mijloacelor de contracarare a acestui fenomen [10, p. 8]). Desigur, într-o asemenea atmosferă este foarte dificil de a asigura o realizare eficientă a normelor constituţionale. În acest sens, de rînd cu ridicarea substanţială a nivelului culturii generale şi juridice a cetăţenilor şi a funcţionarilor aparatului de stat, este strict necesar şi un sistem complex de măsuri ideologice, politice, organizaţionale şi juridice.
Generalizînd cele expuse, atragem atenţia că în prezent nu trebuie să ne reducem la existenţa Constituţiei, la afirmarea şi recunoaşterea supremaţiei acesteia, acţiunii ei directe asupra relaţiilor din societate. Concomitent, e necesară orientarea atenţiei statului, societăţii şi cetăţeanului spre esenţa, specificul şi importanţa realizării Constituţiei, implicarea conştientă şi activă a tuturora în acest proces pentru a crea, consolida şi menţine în comun o ordine constituţională reală şi stabilă, dominată de principiile democratice ale statului de drept [3, p. 73].
Mai mult ca atît, astăzi, pentru o guvernare eficace a societăţii se cere de a pune accentul pe valorificarea deplină a potenţialului Constituţiei, pe recunoaşterea şi respectarea ei de către toţi membrii societăţii, pe conştientizarea Legii Fundamentale ca factor consolidator şi stabilizator [6, p. 19-20].
Pentru Republica Moldova realizarea Constituţiei se prezintă a fi destul de actuală, importantă şi necesară, deoarece procesele de democratizare a societăţii noastre continuă şi, respectiv, în lipsa unei Legi Supreme funcţionale ar fi practic imposibilă modernizarea acesteia, edificarea şi consolidarea unui veritabil stat de drept.
De aceea, în final ţinem să ne expunem asupra modului în care s-ar putea spori eficienţa procesului de realizare a Constituţiei. În viziunea noastră, pentru atingerea acestui obiectiv ar fi necesar [2, p. 134; 3, p. 74]:
— stimularea respectării, executării, utilizării şi aplicării conştiente şi responsabile a normelor constituţionale de către toţi subiecţii de drept;
— ridicarea nivelului de conştiinţă şi cultură juridică a tuturor participanţilor la relaţiile sociale;
— soluţionarea corectă şi rapidă la orice nivel a tuturor problemelor economice, politice, sociale, juridice şi de altă natură din cadrul societăţii, pentru a consolida încrederea cetăţeanului şi a societăţii în autoritatea statului;
— sporirea rolului pozitiv al factorilor economici, politici, organizaţionali, social-psihologici etc. asupra procesului de realizare a Constituţiei;
— asigurarea legalităţii constituţionale, în special atragerea la răspundere juridică pentru încălcarea acesteia.
BIBLIOGRAFIE
1. Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1 din 12.08.1994.
2. Costachi Gh. Direcţii prioritare ale edificării statului de drept în Republica Moldova. Chişinău: Institutul de Istorie, Stat şi Drept al AŞM, 2009 (Î.S. F.E.-P. „Tipogr. Centrală”). 327 p.
3. Costachi Gh. Realizarea Constituţiei – fundament al regimului constituţionalităţii în statul de drept. În: Rolul instituţiilor democratice în protecţia drepturilor omului, materialele mesei rotunde cu participare internaţională din 11 decembrie 2015. Chişinău: AAP, 2016, p. 60-74.
4. Costachi Gh. Realizarea Constituţiei – obiectiv major într-un stat de drept. În: Revista Naţională de Drept 2009, nr. 8, p. 2-6.
5. Costachi Gh., Gabureac A. Reflecţii asupra acţiunii şi realizării Constituţiei. În: Legea şi Viaţa, 2014, nr. 1, p. 4-10.
6. Duca Gh. Cuvînt de salut. În: Dezvoltarea constituţională a Republicii Moldova la etapa actuală, Materialele conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice din 23-24 septembrie 2004 (Bălţi). Chişinău: S. n. (F.E.-P. „Tipografia Centrală”), 2004, p. 19-20.
7. Ionescu C. Drept constituţional comparat. Bucureşti: Editura C. H. Beck, 2008.
8. Roşca A., Bencheci D. Repere constituţionale ale ordinii sociale în Republica Moldova. În: Dezvoltarea constituţională a Republicii Moldova la etapa actuală, Materialele conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice din 23-24 septembrie 2004 (Bălţi). Chişinău: F.E.-P. „Tipografia Centrală”, 2004.
9. Донченко Р.Н. Правовой нигилизм как устоявшееся общесоциальное явление. В: Юрист, 2005, №6.
10. Костаки Г. Правовой нигилизм: сущность, причины и пути преодоления. B: Право и Политология, 2013, nr. 54.
11. Костина К. А. Правовой нигилизм как черта российской правовой культуры. В: Вестник ТГУ, 2012, выпуск 10 (114).
12. Лучин В.О. Конституция Российской Федерации. Проблемы реализации. Москва: ЮНИТИ-ДАНА, 2002.
13. Матузов Н.И. Правовой нигилизм и правовой идеализм как деструктивные явления российской действительности. În: Политология, Москва, 1999, c. 551-564.
14. Тодыка Ю. Н. Конституция Украины: проблемы теории и практики. Харьков: «Факт», 2000.
15. Тодыка, Ю.Н. Конституционное право Украины: отрасль права, наука, учебная дисциплина. Харьков, 1998.